Marele clucer Gheorghe Boldescu, personalitate de vază a orasului Ploieşti, împreuna cu soţia sa, Zinca Boldescu, au ctitorit, între anii 1844-1846, o sfântă biserică, ce va purta, peste decenii, numele ctitorului ei cel dintâi. De-a lungul anilor, biserica a trecut prin multe încercări, dar ce mai grea a fost aceea din aprilie 1944, când bombardamentele au distrus-o în întregime, rămânând în picioare doar peretele de apus cu pisania originară. Pe temelia bisericii distruse, in anul 1957, s-a început construcţia unui nou lăcaş dar lucrările au fost sistate, în anul 1958.
Acestea au rămas în aÅŸteptare până în 1977, când după multe tergiversări legate de obÅ£inerea autorizaÅ£iei de construcÅ£ie, au fost reluate la 9 martie, când s-a oficiat slujba de punere a pietrei de temelie a noii construcÅ£ii. De data aceasta lucrările s-au desfăşurat într-un ritm rapid, reuÅŸindu-se intrarea în biserică la 6 august 1974, când s-a oficiat ÅŸi o slujbă de sfinÅ£ire provizorie. EvoluÅ£ia în timp, a sfântului lăcaÅŸ, este sintetizată în pisania nouă: “Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului ÅŸi cu săvârÅŸirea Sfântului Duh, s-a zidit această Sfântă Biserică din temelie de marele clucer Gh. Boldescu, în anul 1844, ÅŸi s-a săvârÅŸit în anul 1846, prin osteneala paharnicului Costache Florescu, tarnosindu-se în ziua de 21 noiembrie 1846, de către Mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe-Nou. La 1 martie 1973, în vremea arhipăstoriei Patriarhului Justinian, prin osârdia pr. paroh Leon Arion, ajutat de Consiliul ÅŸi Comitetul Parohial, ca ÅŸi de toÅ£i enoriaÅŸii ÅŸi creÅŸtinii cu suflet mare din PloieÅŸti ÅŸi din alte localităţi, care au contribuit cu cât au putut, spre a lor veÅŸnică pomenire, s-a purces la reconstrucÅ£ia bisericii, lucrările, inclusiv catapeteasma ÅŸi mobilierul scluptat de D. Gafton, Tg. Neamt, terminandu-se la 5 august 1974, iar a doua zi, de praznicul Schimbării la Faţă s-a procedat la sfinÅ£irea provizorie a bisericii. ”
Pictura a fost executată între anii 1976-1981 de către pictoriţa Dona Niculina. Tarnosirea finală s-a săvârşit la 19 mai 1985.
